Bucegi. Vâlcelul Ţancurilor

                     Partener de tura Catalin. E noiembrie, pe la munte a nins ceva, ne gandim sa facem o vale din versantul nordic al Morarului. Ne intalnim vineri seara in Busteni si o luam usurel spre cabana Poiana Izvoarelor unde o sa dormim.

Sambata, foarte matinali, ne indreptam spre Valea Morarului. Intentionam sa parcurgem Valcelul Tancurilor.

E ceva zapada dar nu suficienta cat sa acopere saritorile. Nu-i nimic, nici nu ne doream asta :).
Ne echipam si ne indreptam spre primele saritori ale valcelului.

Curand dam si de prima mare rupere de panta a valcelului. Cercetam cu atentie locul, s-o cateri direct e cam dificil, asa ca facem un scurt rapel si cataram peretele din dreapta.

Cataram cam 2 lungimi pe peretele respectiv si apoi printr-un rapel coboram in firul vaii deasupra saritorii.

Ne reluam ascensiunea pe firul valcelului pana ajungem sub urmatoarea mare rupere de panta. De data asta gasim o posibilitate de a inainta pe peretele din stanga printr-un diedru ce ne scoate pe creasta dintre valcel si valea vecina.

Inaintam pe creasta pana gasim posibilitatea de a cobora in valcel. In continuare desi nu scad din dificultate, saritorile se pot catara direct.

Mai urcam pe valcel pana unde acesta se pierde sub peretele Acului Mare si traversam stanga in Valea Poienii pe care vom urca pana in Braul Acelor.

Se apropie inserarea, am cam sarit din schema cu timpul. Catalin se baga pe o fata, e cam naspa, jertfeste un piton dar rezolva problema :).
Destul de dur valcelul asta, te munceste ceva.

 Am vrea sa continuam pe Creasta Morarului spre Omu dar intunericul si viscolul ce s-a starnit ne calmeaza. Decidem sa ne retragem. Urmeaza o coborare aventuroasa, cu multe rapeluri,  pe Valea Bujorilor pana in poteca marcata si apoi lungul drum catre Busteni unde ajungem pe la 2 dimineata :)
Pace :)

Fagaras. Iarna pe Moldoveanu

                 De cand am pasit prima data pe Moldoveanu (era intr-o vara evident ) am realizat ca a ajunge iarna aici e o adevarata aventura.
In tura asta am plecat chiar foarte de dimineata, la 4.30 eram in masina cu directia Victoria. Urcam cu masina cat se poate pe valea Arpasului, forestierul e tot mai rau, intr-un loc unde drumul se largeste renuntam la masini si o luam pe jos. Curand apar si zapada si gheata pe poteca, pentru mai multa siguranta punem coltarii. Poteca intersecteaza multe valcele, aproape toate sunt ravasite de avalanse. Ajungem la cabana Turnuri, nu e nimeni aici, nici macar cabanierul, facem o pauza de ceai si mai departe, pe poteca de iarna, spre cabana Podragu.

Soarele e foarte puternic, amplificat de caldarea prin care urcam, pur si simplu ne orbeste si ne prajeste. Dar avem remedii :)

Ajungem si la Podragu, zapada e pana la horn, te poti urca lejer pe cabana. Vrem sa dormim in anexa dar asta e acoperita toata. Ne punem pe sapat si dupa 2 ore de tras la piolet :) eliberam usa refugiului de iarna.

 Facem copca in lac, gatim, ne hidratam, hotaram ca a doua zi sa plecam la 4.00 . Iarasi suntem matinali :) in aerul rece si taios al diminetii ne orientam spre saua Podragului.  E senin, stele, se vede si saua si ceva din creasta. Urcam prin dreapta, pe sub piscul Podragului, totul este inghetat.

In sa zarim si primele semne ale diminetii. Jocuri de lumini si culori.

Zapada inghetata ne permite sa inaintam aproximativ pe linia traseului de vara. Spre nord cornisele sunt impresionante. Un ciopor de capre negre ne "blocheaza" drumul. Nu le deranjam, ne oprim si asteptam sa-si faca "numarul". Curand ajungem si in saua Orzanele de unde luam la piept celebrul urcus spre Vistea Mare.

Pe Vistea pauza de ceai, dulciuri, telefoane etc :). Mai avem putin, portiunea pana pe Moldoveanu e expusa si vara d-apoi iarna. Pasim cu grija, desi avem cu ce ne asigura nu simtim nevoia.

Gata, am ajuns, o bucurie imensa ma incarca, iarna parca e altceva. Stam cam o ora pe varf dar trebuie sa ne mai si intoarcem. Vremea da semne ca se strica, zapada s-a muiat, deci nu mai putem tine pe curba de nivel, ci pe linia de creasta, efort si timp suplimentar. Ne mobilizam si la drum :)

Aproape de saua Podragului viscolul ne ia in primire. Inaintam cu greu, Din sa coboram asigurati, urmele de la urcare s-au acoperit, dar reusim sa coboram toti fara evenimente. In caldare parca e mai bine, viscolul s-a mai domolit.

Ajunsi la refugiu am intrat in programul de seara :)  ceaiuri, ciocolati, supe, povestiri. bucurie. Inca o noapte in frigul si bezna din caldare dar ce mai conteaza. Dimineata vine mohorata cu vant rece si ninsoare. Fara nici o motivatie o luam la vale. Pe la Turnuri ne mai oprim putin, cabana e asa cum am lasat-o, adica n-a fost nimeni pe acolo.

De aici binecunoscutul drum prin padure, masini si acasa.

Cu siguranta ne vom intoarce.
Pace :)