Bucegi. Coltii Morarului

                Vazuti din Busteni, de la poalele muntelui, coltii apar ca niste turnuri de piatra imense, aparent inaccesibile. La fata locului treaba sta altcumva, locurile nu sunt chiar asa de speriat. Gradul traseului 2A cred ca tine mai mult de acces si retragere, destul de lungi, de dificultatea celui mai dificil pas de escalada neputand fi vorba.

Sambata ma intalnescu cu amicu Babau in Busteni, cu planul gata facut. :) Luam un taxi pana unde incepe poteca ce urca pe Valea Cerbului la vf Omu. Un acces comod si frumos spre zona coltilor il ofera Brana Mare a Morarului.

Poteca ne conduce pe sub tancuri, printre floricele catre Creasta Morarului. Cand atingem zona de creasta luam o pauza, vremea e prea faina, merge un mic somn :). Ne echipam si pornim mai departe.

Depasim si portiunea Creasta Ascutita si urcam spre creasta Acului Mare. Curand ajungem si in zona unde aceasta se ingusteaza, de aici trebuie sa ne legam in coarda.  Plec primul, creasta e foarte ingusta, asigur la cele cateva pitoane pe care le gasesc, nu e dificil, dar expunerea e mare.

Parcurgem creasta si ajungem in zona de unde se coboara spre strunga Acului Mare. Montam rapelul si coboram.

Parcurgem si Degetul Rosu repede caci cateva tunete ce se aud ne dau foc la talpi :). Nu e prea placut sa te surprinda furtuna intr-o zona de creasta. Ne putem retrage oricand, dar continuam.

Urmeaza Acul Crucii. Urc printr-un horn mic si apoi pe un fel de trepte ies langa cruce. Nu am unde sa regrupez, continui pana in zona unde sunt pitoanele de rapel.

Mai avem doar Acul de Sus. Acesta se urca pe o brana expusa dar bine asigurata.

Final de traseu.  Ne tragem in poza de grup :) dar mai avem ceva de mers pana la releu unde intentionam sa dormim.

Ziua urmatoare planuim sa coboram pe Brana Aeriana, la intrarea in Hornul lui Gelepeanu dam de echipa salvamont care se pregatea sa recupereze corpul unei fete ce cazuse in Valea Costilei. Nasol moment.

In Busteni ne oprim sa bem berea de final si apoi catre casa :)

Pace :)

Fagaras. Custura Sărăţii

               Custura Saratii, impresionant sector alpin din Creasta Fagarasilor, redutabila si vara. De cand am parcurs-o prima data am studiat-o cu ochii de iarna si m-am gandit cum ar fi o tura hivernala pe ea.
Revelionul 2009 ma gaseste la cabana Barcaciu alaturi de Catalin si alti prieteni de la CAR Universitar Cluj.
Pe 31 decembrie ne-am facut incalzirea prin caldarea Puha. Anul nou, pupaturi, imbratisari, pahare cu sampanie nenumarate :). Vremea se anunta perfecta.
Dimineata foarte de 1 ianuarie, toata trupa CAR urca spre vf Scara. Ii lasam inainte sa ne faca urme :)

In linistea diminetii luam in piept panta de deasupra cabanei. De undeva, de dupa orizont, soarele isi trimite in intampinare primele raze. Eu sunt ca Superman, imi trag energia din Soare, :) Ii prindem din urma pe cei din CAR, cativa ar vrea sa incerce si ei custura, dar pe vf Serbota se razgandesc.Arata destul de fioros.

Custura debuteaza cu o portiune foarte abrupta. Coboram pana in zona primelor lanturi. De pe linia crestei facem un rapel si o traversare pe fata nordica pentru a ocoli cateva tancuri.

Urcam si continuam pe linia de creasta. Din saua vestica a custurii ne abatem pe versantul sudic pentru a ocoli un varf. Panta e foarte inclinata. Printr-o traversare lunga si emotiva depasim varful.

Continuam pe linia accidentata a crestei si ne angajam in urcarea Varfului Saratii. Pe varf ne oprim putin sa mai golim din termosuri. Ce vedem in jur ne copleseste.

Continuam spre est, cand pe creasta cand pe versanti, cum ne permite terenul. S-a facut destul de tarziu, ziua e scurta sigur ne va prinde intunericul. N-ar fi prima data :).

Am mai avea ceva pana pe Negoiu, dar cum stam prost cu timpul ne luam gandul de la el. Ehh am mai fost pe el iarna. Ne apropiem de Saua Cleopatrei.

Ce-a fost mai greu a trecut :) am mai avea putin pana in Saua Cleopatrei si inca o bucata pana pe vf Negoiu. Decidem sa ne retragem. Coboram spre sud prin Caldarea Pietroasa prin intermediul a doua rapeluri, In caldare ne orientam spre unul din valcelele care urca spre vf Serbota. S-a intunecat dar e senin.

Valcelul e foarte inclinat. Cu atentie iesim pe varf. Sunam la cabana sa nu trimita aia salvamontul dupa noi. Mai avem ceva de mers pana la cabana, am mai parcurs drumul asta dimineata dar in sens invers :).
Frumoasa si plina de adrenalina custura iarna. Si fascinanta. Ca majoritatea crestelor fagarasene.

Pace :)