Piatra Craiului. Padina lui Călineţ

                . E ianuarie, e zapada, hotarasc cu amicul Vasil sa bagam o vale din abruptul vestic al Craiului in varianta hivernala. Ne hotaram asupra Calinetului. Mai facem rost de o zi libera asa ca vineri dimineata ne intalnim in Zarnesti si de acolo o luam spre Plaiul Foii. Planul suna cam asa: urcam pe Calinet, facem creasta pana in saua Funduri si coboram pe Valea Urzicii. De dormit o sa dormim ... pe unde ne prinde noaptea :).

Lasam masina in parcarea din fata cabanei si o luam catinel spre Malul Galben si refugiul Cioranga. Refugiul e cam daramat, usa nu mai are sistem de inchidere asa ca proptim o buturuga in ea.

Urmeaza Scara de Fier si inca un horn prin care coboram in firul vaii. E ceva zapada, bolovanii s-au acoperit. Ii dam la deal :)

Totusi saritorile sunt descoperite, le cataram pe toate, nu ratam nimic :). Inserarea si viscolul ne prind undeva in zona Braului de Sus. Mergem ca orbetii, nici cu frontala nu vezi mai departe de 1m. Dar cunosc zona foarte bine, iesim fara evenimente in saua Calinetului. Ne retragem la refugiul Ascutit unde vom innopta.
Suntem numai noi 2 in refugiu si e un friiig :). Ne hidratam, pregatim ceaiurile pentru dimineata si ne bagam la somn.

Dimineata vremea parca s-a mai imbunat, nu pierdem mult timp cu echiparea si pornim la drum. Vrem sa parcurgem toata creasta. Traseul e spectaculos, nu ai unde sa te plictisesti.

La refugiul din saua Grindului ne oprim sa mancam ceva si sa reinprospatam provizia de ceai. Pierdem cam 1 ora cu operatiunea asta dar avem timp. Dar totusi nu prea mult, e ianuarie,  ziua e scurta si mai avem de parcurs Creasta Sudica, care e putin mai dificila fata de sora ei din nord :).

Varf dupa varf, pasaj dupa pasaj, cu atentie parcurgem si creasta sudica, Desi avem coarda la noi simtim ca nu avem nevoie de ea. Vine si inserarea, pana in saua Funduri mai avem o bucata, dar e senin, lumina apusului e chiar calduta. Din sa ne lasam spre est si incepem sa cautam refugiul. Nu exista marcaj spre refugiu, vara poteca se vede dar acum e acoperita. Gasim refugiul, cineva a lasat ramuri de brad pe priciuri, miroase foarte placut. Mancam, bem, povestim si ne bagam in sacii de dormit.

Desi e lunga noaptea trece repede. Pe ramuri de brad dormim neintorsi. Vine si dimineata, ne echipam, urcam spre saua Funduri de unde vom cobora pe Valea Urzicii si apoi pe poteca de sub munte ne plictisim teribil pana la Plaiul Foii.

Gata si aventura asta. Desi au fost 3 zile totusi mi-au parut putine. La cabana bagam o ciorba si o bere si facem planuri pentru perioada urmatoare. Cred ca trebuia sa ma fac globe trekker .

Pace :)