Iar weekend :), o noua aventura. Traseul Umerilor, un traseu intr-un personal top 3, ca frumusete, al traseelor parcurse in Piatra Craiului.
Prognoza se anunta perfecta pentru duminica. Soare, ger si vant slab. :) Cei care merg iarna pe munte inteleg ce vreau sa zic.
Pe la 4 jumate suna alarma.God, criminala ora asta de trezit. Cu ochii inchisi de somn si bajbaind ca un zombie reusesc sa scot din debara ce aveam nevoie fara sa daram ceva :). Ce fac, ce nu fac ca la 5 sunt mancat, spalat, cu rucsacul facut, jos in fata blocului asteptandu-l constiincios pe Andreiu. Ajunge si el, urcam rucsacii in masina si spre Crai frate :) . Pe drum mai culegem una bucata Marian si Dragos si echipa e gata. Cu Szabi ne vedem la Zarnesti.
Pe la Ploiesti frate o ninsoare :), zic Busule plm iar ne-ai tras-o cu prognoza, vedem si vreo 2 sararite pe drum, deja ne gandeam sa schimbam planul. Un telefon lu Szabi la Brasov ne calmeaza :) : veniti bah ca aici e senin. Pe la 8 ajungem in Zarnesti, planul nostru e sa urcam Umerii si sa coboram pe La Lanturi. Exista posibilitatea sa nu ne iasa :) asa ca, inspirati, cum avem 2 masini, ducem una la Botorg, ne ingramadim toti in cealalta si la Plaiul Foii cu noi :). Sunt -7 grade, senin si nu e vant. Asa cum ne place :).
Ne echipam si o luam catinel spre zona Umerilor via refugiul Spirlea.Pe forestier si pe poteca e numai gheata,ne gandim la coltarii din rucsac,dar nu cedam ispitei,ne tinem tare :)
Usurel, usurel ajungem si la Spirlea, merge o mica pauza de ceai si echipare.Cam atat a fost si cu vremea buna, intrasem in refugiu pe vreme ok si cand am iesit ... nori,ceata,ninsoare
Zapada e tasata, se merge bine pe ea, incetisor ne apropiem si de zona Umerilor.
Mai e putin :)
Gata, suntem la hornul care ne duce spre traseul nostru. Zapada e beton, coltarii abia musca din ea. Marian se dezechilibreaza, face vreo 2 piruete, dar reuseste sa se opreasca
Urcam sustinut si la capatul intervalului prindem un culoar spre dreapta, culoarul se termina sub un perete, un traverseu cu multi morcovi :) pe la baza lui si regrupam sub un horn.
Plec cap si pe horn, posibilitati de asigurare ioc :) dar ii dau inainte cu tupeu, noile mele jucarii isi fac treaba cu brio, coarda se consuma metru cu metru, si-mi taie avantul Szabi care striga la mine sa regrupez ca mai am doar 3-4 metri de coarda. Usor de zis greu de facut :) Terenul nu ofera nici o posibilitate de asigurare, mai sus vad un tanc numa bun sa ne legam de el :) asigur la el dar peste el vad altul si mai bun si regrupez la el.
Urmeaza o scurta traversare si pasim in Valcelul Umerilor care e acoperit tot. Saritorile nu se vad, bolovanii nu zboara :)
In valcel, initial zapada e mare sunt si cateva mici avalanse. Depasim si zona La Pridvor,consistenta zapezii s-a schimbat, pioletii musca cu sete din ea, imi place :).
Inainte de zona unde valcelul se pierde in peretii Umerilor prindem un horn la stanga pana in zona de obarsie a acestuia. De aici ne orientam spre dreapta inca o lungime in lungul unei creste si iesim pe Braul de Jos.
Pe prispa Braului de Jos luam o pauza de ciocolata si ceai. Urmeaza inca un horn si suntem pe Braul de mijloc.
Szabi in hornul de sub Braul de Mijloc
Iesirea in brau e ... in ceata :), o ceata laptoasa, nu se vede nici un punct de reper, nu se vede nimica de fapt :). Dar nu-i problema, cunosc traseul foarte bine. Din Braul de Mijloc prindem o muchie care ne conduce la inaltimea Braului de Sus chiar sub Umarul de Sus. De aici urmam poteca braului spre stanga si in scurt timp ajungem in gura hornului care ne va scoate in creasta.
Iesim in creasta, gata si cu Umerii, a fost interesanta parcurgerea lor, acum mi s-a parut mai putin periculos,vara parca prea zboara bolovanii prin hornurile alea.
Dar inca mai avem de mers, am iesit in creasta la aproximativ 1 ora de Saua Grindului. Fata de acum 2 saptamani cand am mai fost pe aici, zapada e mai multa, suluri de nori se ridica din vale astfel ca vizibilitatea cand e cand nu e :).
La refugiul din Saua Grindului facem sfat :), pe unde o dam la vale. In plan era sa coboram Lanturile dar ora tarzie si ceata ne conving sa alegem ruta cea mai safe.
Urcam pe Piscul Baciului de unde o luam la vale pe Coltii Gainii si mai jos prindem un valcel care ne scoate tocmai la stanele din zona La Table. De aici binecunoscutul drum prin Prapastii, dus si recuperat masina din Plaiul Foii si lungul drum catre minunatul nostru Bucuresti. La 1.50 ajung si eu acasa, dupa 21 ore de "munteneala"
Cand ai cu cine si cu ce totdeauna e minunat
Pace
