Piatra Craiului. Canionul Cioranga

                   Sambata dimineata ne gaseste pe drumul spre Plaiul Foii admirand abruptul vestic al Craiului. si incercand sa identificam linia canionului prin care vom urca . Lasam masina in parcarea de la cabana Plaiul Foii si o luam, la pas, spre Malul Galben si Padina lui Calinet.

Curand ajungem si la Malul Galben. De aici avem 2 variante de a inainta, nu alegem varianta prin Hornul Nisipos ci tinem inainte. Potecile se unesc mai sus, urmeaza Adapatoarea Caprelor si ajungem la refugiul Sperantelor. Aici ne oprim sa luam micul dejun :). Intre timp mai soseste o trupa de 15 persoane, si ei intentioneaza sa parcurga acelasi traseu, ne grabim sa intram inaintea lor in canion, fiind asa multi sigur se vor misca mai greu si exista si riscul de a dizloca bolovani in capul nostru. De la refugiul Sperantelor se merge pe braul Cioranga, depasim 2 vai si o fereastra naturala si ajungem in firul canionului. Imensitatea si apropierea peretilor ne impresioneaza, urcam printre lespezi si depasind mici saritori, ne incalzim pentru ce urmeaza.

Ajungem si la prima saritoare a canionului, un horn spalat de vreo 5m. Il cercetam mai de aproape si vedem ca are o mica fereastra sus. Aruncam un capat al corzii prin fereastra astfel ca si capul de coarda poate urca asigurat.

Urcam toti si in curand dam de alta saritoare. Are vreo 4-5m dar nu ne pune probleme.

In curand ajungem la baza celei mai mari saritori din canion. E un horn larg care surplombeaza in partea superioara destul de dificil de catarat direct. Ne orientam spre peretele din dreapta. O linie de pitoane ne arata directia.Punem espadrilele si pe perete cu noi :)

Ne regrupam deasupra hornului, si ne pregatim pentru urmatorul pasaj, o saritoare in trepte, spalata, plina de mazga. Urcam tot pe dreapta si facem o traversare.

Conform descrierii ar trebui sa mai fie o saritoare. Inaintam prin albia canionului si ajungem sub ea. E inalta, e spalata, un firicel de apa se prelinge pe ea. Nu crosetez pe ea :) din 2 pasi sunt deasupra ei si asigur si pentru colegi. De aici locurile se mai deschid, canionul se desface in 2 fire, urmam firul din dreapta si iesim pe muchia ce delimiteaza canionul de Valcelul cu Smardar.

Minunata senzatie cand iesi la soare dupa frigul indurat in canion. Picotim, bem, mancam, dormim :) si pe inserat o dam la vale pe Valcelul cu Smardar si apoi Valcelul cu Fereastra.

Cam asta fu si cu Canionul Cioranga. Foarte spectaculos, placut la catarat, nu foarte dificil dar destul de friabil. Am vazut bolovani cat un televizor cazand pe acolo.
La Plaiul Foii ne bagam la celebra ciorba in paine cu ceapa si la hidratare cu multe beri, Eu cu Luka mai raman pentru inca o zi de aventuri, ceilalti iau drumul catre casa.
Pace :)

Piatra Craiului. Padina lui Călineţ

                . E ianuarie, e zapada, hotarasc cu amicul Vasil sa bagam o vale din abruptul vestic al Craiului in varianta hivernala. Ne hotaram asupra Calinetului. Mai facem rost de o zi libera asa ca vineri dimineata ne intalnim in Zarnesti si de acolo o luam spre Plaiul Foii. Planul suna cam asa: urcam pe Calinet, facem creasta pana in saua Funduri si coboram pe Valea Urzicii. De dormit o sa dormim ... pe unde ne prinde noaptea :).

Lasam masina in parcarea din fata cabanei si o luam catinel spre Malul Galben si refugiul Cioranga. Refugiul e cam daramat, usa nu mai are sistem de inchidere asa ca proptim o buturuga in ea.

Urmeaza Scara de Fier si inca un horn prin care coboram in firul vaii. E ceva zapada, bolovanii s-au acoperit. Ii dam la deal :)

Totusi saritorile sunt descoperite, le cataram pe toate, nu ratam nimic :). Inserarea si viscolul ne prind undeva in zona Braului de Sus. Mergem ca orbetii, nici cu frontala nu vezi mai departe de 1m. Dar cunosc zona foarte bine, iesim fara evenimente in saua Calinetului. Ne retragem la refugiul Ascutit unde vom innopta.
Suntem numai noi 2 in refugiu si e un friiig :). Ne hidratam, pregatim ceaiurile pentru dimineata si ne bagam la somn.

Dimineata vremea parca s-a mai imbunat, nu pierdem mult timp cu echiparea si pornim la drum. Vrem sa parcurgem toata creasta. Traseul e spectaculos, nu ai unde sa te plictisesti.

La refugiul din saua Grindului ne oprim sa mancam ceva si sa reinprospatam provizia de ceai. Pierdem cam 1 ora cu operatiunea asta dar avem timp. Dar totusi nu prea mult, e ianuarie,  ziua e scurta si mai avem de parcurs Creasta Sudica, care e putin mai dificila fata de sora ei din nord :).

Varf dupa varf, pasaj dupa pasaj, cu atentie parcurgem si creasta sudica, Desi avem coarda la noi simtim ca nu avem nevoie de ea. Vine si inserarea, pana in saua Funduri mai avem o bucata, dar e senin, lumina apusului e chiar calduta. Din sa ne lasam spre est si incepem sa cautam refugiul. Nu exista marcaj spre refugiu, vara poteca se vede dar acum e acoperita. Gasim refugiul, cineva a lasat ramuri de brad pe priciuri, miroase foarte placut. Mancam, bem, povestim si ne bagam in sacii de dormit.

Desi e lunga noaptea trece repede. Pe ramuri de brad dormim neintorsi. Vine si dimineata, ne echipam, urcam spre saua Funduri de unde vom cobora pe Valea Urzicii si apoi pe poteca de sub munte ne plictisim teribil pana la Plaiul Foii.

Gata si aventura asta. Desi au fost 3 zile totusi mi-au parut putine. La cabana bagam o ciorba si o bere si facem planuri pentru perioada urmatoare. Cred ca trebuia sa ma fac globe trekker .

Pace :)