Piatra Craiului. Canionul Cioranga

                   Sambata dimineata ne gaseste pe drumul spre Plaiul Foii admirand abruptul vestic al Craiului. si incercand sa identificam linia canionului prin care vom urca . Lasam masina in parcarea de la cabana Plaiul Foii si o luam, la pas, spre Malul Galben si Padina lui Calinet.

Curand ajungem si la Malul Galben. De aici avem 2 variante de a inainta, nu alegem varianta prin Hornul Nisipos ci tinem inainte. Potecile se unesc mai sus, urmeaza Adapatoarea Caprelor si ajungem la refugiul Sperantelor. Aici ne oprim sa luam micul dejun :). Intre timp mai soseste o trupa de 15 persoane, si ei intentioneaza sa parcurga acelasi traseu, ne grabim sa intram inaintea lor in canion, fiind asa multi sigur se vor misca mai greu si exista si riscul de a dizloca bolovani in capul nostru. De la refugiul Sperantelor se merge pe braul Cioranga, depasim 2 vai si o fereastra naturala si ajungem in firul canionului. Imensitatea si apropierea peretilor ne impresioneaza, urcam printre lespezi si depasind mici saritori, ne incalzim pentru ce urmeaza.

Ajungem si la prima saritoare a canionului, un horn spalat de vreo 5m. Il cercetam mai de aproape si vedem ca are o mica fereastra sus. Aruncam un capat al corzii prin fereastra astfel ca si capul de coarda poate urca asigurat.

Urcam toti si in curand dam de alta saritoare. Are vreo 4-5m dar nu ne pune probleme.

In curand ajungem la baza celei mai mari saritori din canion. E un horn larg care surplombeaza in partea superioara destul de dificil de catarat direct. Ne orientam spre peretele din dreapta. O linie de pitoane ne arata directia.Punem espadrilele si pe perete cu noi :)

Ne regrupam deasupra hornului, si ne pregatim pentru urmatorul pasaj, o saritoare in trepte, spalata, plina de mazga. Urcam tot pe dreapta si facem o traversare.

Conform descrierii ar trebui sa mai fie o saritoare. Inaintam prin albia canionului si ajungem sub ea. E inalta, e spalata, un firicel de apa se prelinge pe ea. Nu crosetez pe ea :) din 2 pasi sunt deasupra ei si asigur si pentru colegi. De aici locurile se mai deschid, canionul se desface in 2 fire, urmam firul din dreapta si iesim pe muchia ce delimiteaza canionul de Valcelul cu Smardar.

Minunata senzatie cand iesi la soare dupa frigul indurat in canion. Picotim, bem, mancam, dormim :) si pe inserat o dam la vale pe Valcelul cu Smardar si apoi Valcelul cu Fereastra.

Cam asta fu si cu Canionul Cioranga. Foarte spectaculos, placut la catarat, nu foarte dificil dar destul de friabil. Am vazut bolovani cat un televizor cazand pe acolo.
La Plaiul Foii ne bagam la celebra ciorba in paine cu ceapa si la hidratare cu multe beri, Eu cu Luka mai raman pentru inca o zi de aventuri, ceilalti iau drumul catre casa.
Pace :)