De cand am pasit prima data pe Moldoveanu (era intr-o vara evident ) am realizat ca a ajunge iarna aici e o adevarata aventura.
In tura asta am plecat chiar foarte de dimineata, la 4.30 eram in masina cu directia Victoria. Urcam cu masina cat se poate pe valea Arpasului, forestierul e tot mai rau, intr-un loc unde drumul se largeste renuntam la masini si o luam pe jos. Curand apar si zapada si gheata pe poteca, pentru mai multa siguranta punem coltarii. Poteca intersecteaza multe valcele, aproape toate sunt ravasite de avalanse. Ajungem la cabana Turnuri, nu e nimeni aici, nici macar cabanierul, facem o pauza de ceai si mai departe, pe poteca de iarna, spre cabana Podragu.
Soarele e foarte puternic, amplificat de caldarea prin care urcam, pur si simplu ne orbeste si ne prajeste. Dar avem remedii :)
Ajungem si la Podragu, zapada e pana la horn, te poti urca lejer pe cabana. Vrem sa dormim in anexa dar asta e acoperita toata. Ne punem pe sapat si dupa 2 ore de tras la piolet :) eliberam usa refugiului de iarna.
Facem copca in lac, gatim, ne hidratam, hotaram ca a doua zi sa plecam la 4.00 . Iarasi suntem matinali :) in aerul rece si taios al diminetii ne orientam spre saua Podragului. E senin, stele, se vede si saua si ceva din creasta. Urcam prin dreapta, pe sub piscul Podragului, totul este inghetat.
In sa zarim si primele semne ale diminetii. Jocuri de lumini si culori.
Zapada inghetata ne permite sa inaintam aproximativ pe linia traseului de vara. Spre nord cornisele sunt impresionante. Un ciopor de capre negre ne "blocheaza" drumul. Nu le deranjam, ne oprim si asteptam sa-si faca "numarul". Curand ajungem si in saua Orzanele de unde luam la piept celebrul urcus spre Vistea Mare.
Pe Vistea pauza de ceai, dulciuri, telefoane etc :). Mai avem putin, portiunea pana pe Moldoveanu e expusa si vara d-apoi iarna. Pasim cu grija, desi avem cu ce ne asigura nu simtim nevoia.
Gata, am ajuns, o bucurie imensa ma incarca, iarna parca e altceva. Stam cam o ora pe varf dar trebuie sa ne mai si intoarcem. Vremea da semne ca se strica, zapada s-a muiat, deci nu mai putem tine pe curba de nivel, ci pe linia de creasta, efort si timp suplimentar. Ne mobilizam si la drum :)
Aproape de saua Podragului viscolul ne ia in primire. Inaintam cu greu, Din sa coboram asigurati, urmele de la urcare s-au acoperit, dar reusim sa coboram toti fara evenimente. In caldare parca e mai bine, viscolul s-a mai domolit.
Ajunsi la refugiu am intrat in programul de seara :) ceaiuri, ciocolati, supe, povestiri. bucurie. Inca o noapte in frigul si bezna din caldare dar ce mai conteaza. Dimineata vine mohorata cu vant rece si ninsoare. Fara nici o motivatie o luam la vale. Pe la Turnuri ne mai oprim putin, cabana e asa cum am lasat-o, adica n-a fost nimeni pe acolo.
De aici binecunoscutul drum prin padure, masini si acasa.
Cu siguranta ne vom intoarce.
Pace :)
