De cand am vazut-o prima data, muchia asta m-a fascinat, m-a chemat, m-a atras. In sfarsit se aliniaza planetele, se potrivesc toate, facem rost de zile libere, ne strangem de pe drumuri etc :) si zorii zilei de duminica ne gasesc pe drumul spre Vistisoara. Doar eu cu Szabi. Din Vistisoara mai culegem pe Andi si Adi si o luam spre Valea Vistei. In curand renuntam si la masina, tractoarele au facut adevarate transee pe forestier, cu ce avem noi nu se poate urca mai sus.
Planul nostru e sa urcam pe forestier pana la intersectia acestuia cu Paraul Terzii si de aici, pe langa parau, catre muchia piciorului Zanoagei.
La un moment dat ne ajunge din urma masina salvamontului, dar baietii au fost foarte de treaba ba ne-au dat si cateva detalii privind accesul spre muchie.
Ii dam in sus pe langa rau, panta e mare, gazul se termina repede :)
Pe o poteca slab conturata printre tancuri si apoi printr-o taietura castigam rapid in altitudine.In curand dam si de zapada, poteca se pierde sub ea, inaintam si ne bazam doar pe simtul orientarii :) dar ne iese. Dam in poteca care coboara de la casa de vanatoare, sunt si urme pe ea, o urmam si ajungem la casa de vanatoare Zanoaga situata intr-o poiana pe piscul La Parau Calului.
Casuta e cam daramata, nu se poate dormi in ea, dar cred ca poti amenaja ceva daca doresti neaparat sa innoptezi acolo.
Printre brazi mai vedem si ceva de la "vecini" :) aici Coltul Vistei si caldarile de sub varf. Mai avem putin si scapam de monotonia padurii dar dam de jungla de jnepeni de pe muchie.
Din liana-n liana, ca Tarzan :) depasim si bucata asta si iesim la gol. Consistenta zapezii alterneaza,cand e tasata cand e moale si te afunzi in ea.
Muchii nordice fagarasene Vistea, Gardomanu si putin din Tarata
Tara Fagarasului
Portita Vistei si varfurile Vistea respectiv Moldoveanu
Muchia se ingusteaza, urcam sustinut de-a lungul ei, depasim varfurile La Pandel si Cuptoarele si in saua de dupa gasim loc bun de cort.
Curmatura Cuptoarelor sau unde vom dormi la noapte :)
Pana intindem corturile, facem ceva cald si umplem termosurile cu ceai se lasa si inserarea si odata cu ea si frigul. Frigul ala crunt, de Fagaras :).
In caldura sacului de dormit noaptea trece repede, dimineata ne intampina cu vant si ploaie/ninsoare, dar daca tot am ajuns pana aici hai sa facem ceva.
Cu bagaj usor altcumva te misti, pasajele dificile sunt insirate unul dupa altul dar noi alergam pe ele. Imi place muchia asta. Portiunea pe care o parcurgem acum se numeste Rautatile Zanoagei si cred ca nu degeaba a fost botezata asa. :)
Cu cat urcam vantul parca e tot mai turbat, te biciuie din toate partile, e clar, in conditiile astea nu vom putea catara peretele de sub varful Galbenele. Macar muchia s-o parcurgem pana la Spintecatura. Urcam sustinut spre varful Zanoaga, dupa varf ar mai fi doar de coborat cativa zeci de metri pana in Spintecatura. O lasam si pe asta pentru vremuri mai bune. Ne tragem in poza pe varful Zanoaga si asta e, n-avem ce face, trebuie sa ne intoarcem.
Beneficiind si de urme, la intoarcere ne miscam si mai repede, iese si soarele, vremea asta parca face misto de noi, dar nu ne mai intoarcem, deja e tarziu.
Ajungem la corturi, strangem si lungul drum de retragere de pe muchie.
Coboram pe la casa de vanatoare si la intersectia cu paraul Terzii nu facem stanga ci tinem inainte.Chiar daca e inzapezita poteca e clara si se termina intr-unul din multele forestiere care au aparut pe versantul muchiei.
Alegem la nimereala un forestier. Suntem inspirati acesta ne scoate tocmai unde am lasat masina, cu ceva emotii si aventuri trecem si ultimul hop, paraul Vistea care in perioada asta e foarte umflat
Masina,caldura,haine curate :) o ciorba la Floarea Reginei cam atat fu cu Zanoaga dar clar vom reveni :)
Pace
