Bucegi. Hornul Coamei

                 Iar vineri seara, iar sentimentul ala placut cand iti faci rucsacul si sti ca vei pleca la munte. De data asta optam pentru Hornul Coamei. Am mai avut o tentativa de a-l parcurge dar vremea crunta ne-a intors din drum. De data asta prognoza zice de bine. Vesel ma urc in trenul de Busteni unde ma intalnesc cu Catalin, Radu, Octavian si Silvia la Caminul Alpin si o luam, incet si la ceas de noapte, spre refugiul Costila. A fost putin cam frig dar a trecut si noaptea.

Ne trezim devreme cat sa ne incalzim la primele raze de soare, mancam, facem ceaiuri, ne echipam si la drum.

Trebuie sa traversam spre Galbenele, pierdem putin poteca, dar reusim sa coboram in firul vaii si incepem sa urcam pe ea. Stratul de zapada e puternic compactat, inaintam foarte bine si repede.

Facem si o vizita la "Hotel Galbenele" de fapt o mica grota in care alpinistii din vechime faceau bivuac cand catarau trasee in zona.

Din grota hornul se vede perfect. Bem un ceai, ne mai documentam asupra traseului, si pornim. Intrarea se face printr-un horn ingust cu mici cascade de gheata. Inainteaza fiecare dupa posibilitati :)

Catararea prin horn e usoara si placuta, micile cascade inghetate fac deliciul hornului :), ajungem la o saritoare partial descoperita, Octavian e primul si cu miscari de atlet o depaseste Silvia vine in urma lui si nu stiu ce face ca ma trezesc cu ea zburand peste mine, un coltar de-al ei imi zgarie casca, are noroc si se opreste intr-o acumulare de zapada. Hmm emotii.

Pentru mai multa siguranta scoatem coarda.

Curand se termina si hornul si iesim in Coama de Piatra. Pauza de ceai, bronzat, si planuri de retragere.

Traversam pe Braul Mare al Costilei, pana in Valea Scorusilor si de aici la vale :) pe care coboram pana in dreptul Strungii Galbenele pe unde vom traversa spre firul Galbenelelor.

Usor coboram spre refugiul Costila, strangem echipamentul si plecam spre Poiana Izvoarelor pentru alte aventuri.
Pace