Bucegi. Albisoara Hornurilor-Creasta Picaturii

                   Imi plac turele organizate ad-hoc. Parca au alt farmec, alta desfasurare. Si parca ies mult mai bine fata de o tura gandita si planificata in amanunt.

Vineri seara ma gaseste in fata monitorului in conferinta :) unde mergem, ce si cum facem, ce aducem. Cadem rapid de acord, cateva ore de somn si la 5.30 deja suntem in masina. Eu cu Mitrut. La 7.30 ajungem in Busteni, ne intalnim si cu Johnny care a venit din Brasov, lasam masina la Caminul Alpin si o luam la pas spre Valea Alba. E senin, e cald, pe aici zapada s-a cam topit.

Catinel :) ajungem si in zona La Verdeata. Zgomotul unei avalanse ne pune putin pe ganduri, ne gandim ca s-a rupt din firul vaii, dar cazuse din circuri. Aviz amatorilor, in zona circurilor sunt multe acumulari. Traversam rapid Valea Alba, intr-un loc ferit ne echipam si vizam hornul de la intrarea in albisoara.

Portiunea asta se poate ocoli si pe fata din dreapta dar n-ar mai fi interesant asa ca ne bagam in horn. Dupa o prima portiune mai domoala panta devine verticala, gasim si un piton, gheata de pe peretele din dreapta e apoasa, pioletii nu stau in ea, printr-un sprait larg depasim si pasajul asta si iesim deasupra hornului. Asta e singura portiune mai tehnica a albisoarei, dupa pasajul asta pana in Saua Hornurilor totul e acoperit.

Mai tragem si cateva poze si vecinului de vizavi, vedem si 2 ursi jucandu-se prin zona circurilor Vaii Albe, in timp ce avalansele cadeau de acolo fara numar. :) Am numarat cel putin 20. In Saua Hornurilor pauza de picoteala, hidratare, poze etc :).

Vremea e foarte schimbatoare, ba ploua, ba ninge, ba iese soarele. Ne bagam in traverseu si cataram o fata care ne scoate pe mica brana ce duce la tunelul din Creasta Picaturii. Mitrut prefera sa catere hornul de sub tunel. Uff cum arata brana asta incarcata cu zapada.

Dupa tunel urmeaza alta brana, asigurati o traversam si pe asta pana intr-un mic scoc. De aici urcam pana in Creasta Picaturii. Vremea e tot mai crunta, 2 traznete ne baga in viteza, pana in Saua Gemenelor mai avem o bucatica emotiva :). Johnny pleaca primul, nu are unde asigura, totusi planteaza un friend mai mult de moral, dar iese in Saua Gemenelor unde asigura la jnepeni. De aici partea tehnica a crestei s-a terminat.

Mai avem putin pana la cruce. Desi nu mai are portiuni tehnice, creasta totusi e foarte expusa, pasim cu atentie, depasim cateva tancuri si gata  :) am ajuns la cruce. Nu prea e nimeni pe aici, parca nu-ti vine sa crezi ce aglomerat e vara.

De aici ne indreptam spre Valea Alba, vrem sa coboram pe ea, se lasa o ceata de nu vezi la 1m, nu vezi nici macar unde pui piciorul. Renuntam la ideea cu Valea Alba si hotaram sa innoptam in zona Babele, dar cum s-ajungi acolo, frate. Il sunam pe Ciprian de la Salvamont Babele sa ne dea un pont, el ne indeamna sa urmam bornele cu marcajul turistic, dar ce borne sa urmezi ca acestea sunt ingropate in zapada, ici colo se mai vede cate un capat de borna. Ne mai invartim pe acolo in cautarea bornelor, nu merge nici asa, ceata e tot mai deasa, bate si vantul, ne legam in coarda sa nu ne pierdem sau sa cadem pe undeva. Intre timp Ciprian pornise dupa noi. Pe schiuri ajunge repede, ne intalnim si pornim spre Babele, mai pierdem poteca de 2 ori dar o scoatem la capat.
La salvamont ceaiuri, supe, povesti, vizionat un film cu accidente din Bucegi :).
Duminica aceeasi ceata, hotaram sa coboram pe Jepii Mici, salutam pe baietii de la salvamont si o luam spre cabana Caraiman. La inceput dibuim mai greu directia, dar cum coboram parca se mai rareste ceata.

Jepii Mici sunt rascoliti de avalanse, sunt adevarate transee sapate de zapada cazuta, coboram direct pe firul vaii.
 Ajungem rapid in Busteni, sunam pe Ciprian sa-i spunem ca suntem bine, ghidam niste turisti care gresisera drumul spre Urlatoarea si cam asta a fost.
Pace :)