Fagaras. Putin pe muchia Dragusului

                 Muchia Dragusului se inscrie in randul marilor custuri fagarasene. Parcurgerea ei iarna constitue o frumoasa si dura tura alpina.
De mult ma gandeam la muchia asta. Am mai parcurs-o acum 8 ani dar nu prea am vazut mare lucru din cauza cetii si ninsorii.
De data asta plecam mai tarziu din Bucuresti si dupa multe ore pe sosele patriei ajungem si la Sambata.

Lasam masinile la Floarea Reginei si ne punem pe tropait :) spre cabana Valea Sambetei. Mai sus de pastravarie se construieste o hidrocentrala,, zona arata ca dupa bombardament,  noul drum forestier a muscat adanc din coasta muntelui si a inlesnit si accesul taietorilor de lemne.

La cabana, de cand cu schimbarea cabanierului, parca s-a mai schimbat ceva. E mai curat, sobele functioneaza.
Mai o poveste, mai o barfa :), mai o bere ziua trece si ne bagam la somn.

Dimineata ne trezim la 5, afara ploua dar nu ne descurajam, o luam pe poteca ce duce la casa de vanatoare de pe muchie. Curand ne plictisim de ea si o dam direct spre muchie.E foarte cald, zapada e umezita, iar sus e si mai cald.

O ploaie marunta ne sacaie, dar ne creste moralul cand vedem ca pe muchia vecina se lumineaza.Primul varf de peste 2012m al muchiei e in fata noastra si pare imens. Zapada cand e pana la brau, cand nu e deloc.

Muchia incepe sa se ingusteze, pentru mai multa siguranta punem coltarii. Ne angajam in urcusul varfului La Parau Larg escaladand sau ocolind obstacolele intalnite in cale.

In continuare muchia capata aspect de custura, cornisele obligandu-ne sa inaintam cu atentie sporita. Totul e neatins, e incarcat de zapada, cornisele sunt umezite, cei care fac buletinul nivo si dau grad 2 ca risc de avalansa pentru Fagaras, s-au pacalit, eu as da 4, cateva bubuituri imi confirma temerile.

Pe varful Piatra Rosie facem sfat, daca sa continuam sau nu, cornisa imensa de sub Galasescu Mare inca e acolo si e in drumul nostru. E clar, drumul nostru se termina aici, ne retragem. Muchia ramane tot aici si avem inca un motiv in plus sa revenim.

Ne intoarcem pe urmele facute la urcare si ne abatem si pe la casa de vanatoare.

Casuta e foarte cocheta, are si soba. Mancam ceva si o dam la vale. De aici nimic notabil, poate doar marea de branduse in poienile de langa cabana.

 

O luam spre masini pe acelasi forestier, ne noroim bine :) si iar lungul drum catre casa.
Pace :)